Conferinta anuala A.M.S.R a ajuns in 2008 la a VIII a editie si poate parea surprinzatoare alegerea temei principale – PSIHOSEXUALITATEA corelata cu disfunctiile sexuale.

De ce a fost aleasa?. Raspunsul este extrem de simplu. Pentru ca trebuie!

In practica noastra cotidiana (indiferent de specialitatea medicala) avem de a face cu elemente psiho. As merge chiar mai departe (si cred ca nu gresesc) in viata de zi cu zi elementele derivate, corelate, dependente din psihologie domina comunicarea, comportamentul, relationarea, etc.

Calitatea vietii fiecaruia dintre noi in parte dar si in cuplu, grup, colectivitate depinde mult  de elementele psiho.

Familia de  cuvinte derivate din psiho este mare si domeniul vast, dar din pacate la nivel individual problematica este o mare necunoscuta apasatoare.

Fiecare pacient care se prezinta la cabinet, sau la spital cu o problema de sanatate, are probleme de psihoemotionalitate relationala si de comunicare, cel mai frecvent etichetata ca emotivitate, timiditate, inhibitie. Reactia fata de problema, boala, doctor, consultatie, principial este aceeasi, dar materializarea este variata in functie de gravitatea problemei, boala grea sau problema jenanta, rusinoasa.

Se cunosc  problemele de sanatate despre care se discuta greu, iar dintre ele un loc important il ocupa cele legate de erectie, impotenta, disfunctie sexuala (la barbat, femeie, cuplu), viol, boli cu transmitere sexuala, etc.

Din pacate absolventii facultatilor de medicina nu au pregatire  de psihologie, fie ea si numai legata de practica medicala.

Se spune ca medicul bun vindeca numai  cu vorba, problema este cine si cum ne invata sa vorbim bine si eficient in relatia cu pacientul.

Am convingerea ca in cele mai multe situatii cand  consultam, diagnosticam si tratam, lumea medicala relationeaza cu boala, nu cu bolnavul.

Pacientii fac tot mai multe analize si examene de specialitate pentru boala, dar  nimeni nu mai are timp suficient sa  discute cu bolnavul OM. Devenim din ce in ce mai supraspecializati, iar relatia medic pacient se scheletizeaza.

Obisnuiti cu acest mod de gandire si de actiune, absolventul facultatii de medicina poate gresi abordand problemele de sexualitate normala sau patologica.

Pacientul, vine la medic, in cautarea cauzei organice a disfunctiei sexuale, care de  foarte multe ori nu exista, si  sperand intr-un tratament minunat vindecator. Pacientul spera si crede cu putere.

De  multe ori in practica mea l-am dezamagit pe omul cu disfunctie negasind acea cauza organica (adica o boala oarecare), pe care el si-o dorea ca pe o izbavire.

In momentul in care se pronunta  temutul  "termen" de psihologic, psihoemotional, psihosexual lucrurile se complica, comunicarea se inchide, iar reactia subiectului variaza. El stie si e convins ca nu e din cap, confundandu-se  cutia craniana cu complicatul psihic.

In momentul in care in loc de pastila minune i se vorbeste de cuplu, relatie, comunicare, psihosexualitate, etc. si se recomanda sa discute cu un psiholog despre problemele sale apare o alta problema. Prompt el stie cum sa iasa singur, pentru ca psihologul nu poate sa-i spuna  nimic. Fals. Cat despre psihoterapie nici vorba.

Concluzie. Ce are el este de la stres si o sa ia masuri. Noroc cu stresul, ca altfel ce ne faceam.
Nu stim, nu putem sau uneori nu vrem sa recunoastem ca elementul psi este inclus in toata viata noastra sanatoasa sau afectata.

Cred sincer ca TOATE disfunctiile sexuale au o componenta mai mare sau mai mica psihoemotionala inclusa. Boala metabolica, vasculara, endocrina, urologica, etc. apar ulterior si se suprapune si altereaza si alte sectoare de psihoemotionalitate.

In urma inventarierii acestor elemente sa decis tema principala AMSR – VIII, Brasov 6-8 aprilie si largirea topicilor de baza ale reuniunii, creand posibilitatea, ca cei interesati sa afle cat mai multe pentru a-si ajuta pacientii mai eficient.

Sunt convins ca AMSR 2008 ca fii o reusita, deoarece are toate atuurile necesare, sa-i uram succes!

Prof. Asoc. Dr. Nicolae Calomfirescu
Presedinte A.M.S.R.