Jaloanele diagnosticului in disfunctia erectila

Luna septembrie, a existat, dupa cum s-a observat, un supliment dedicat disfunctiei erectile (DE) care a cuprins elemente ale recomandarilor Conferintei Internationale de Consens de la Paris, 1999.

Cele ce urmeaza nu se vor a fi o erata la acest supliment, ci o explicare practica. Cu riscul de a parea insistent, reiau definitia DE - incapacitatea unui barabat de a aobtine/mentine o erectie suficienta desfasurarii unui act sexual satisfacator.
Intr-un articol anterior, am explicat de ce trebuie acceptat si utilizat termenul "disfunctiei erectila", si nu impotenta. Nu mai revenim. Aceasta diferentiere este obligatorie si reprezinta un prim pas diagnostic.

Diferentierea DE de alte tulburari din sfera sexualitatii reprezinta o necesitate obligatoriu de realizat. De asemenea, pentru a intra in sfera preocuparilor diagnostice medicale, DE trebuie sa fie instalata de cel putin 3 luni si sa fie persistenta, la toate incercarile pacientului.

Ca toate recomandarile elaborate de OMS cu ocazia acestor conferinte de consens, prin grupurile de experti, si recomandarile diagnostice din domeniul DE sunt grupate in:
. obligatorii;
. recomandate;
. optionale;
. specializate.

Evaluarea astfel ierarhizata si validata cultural de catre organisme similare nationale se transforma in protocoale de diagnostic si tratament, menite sa uniformizeze si sa eficientizeze activitatea de profi. Poate pentru multi evaluarea diagnostica a DE pare complicata si anevoioasa, necesitand investigatii sofisticate in aceasta epoca dominata de imagistica. Total eronat - pentru ca la nivelul comitetelor de experti s-a realizat conseunsul cu privire la diagnosticul DE, care este, in primul rand, clinic. Dar demersul clinic nu poate incepe, fara recunoasterea de catre pacient a problemei, recunoastere care trebuie facuta in deplin acord cu partenera. Sexualitatea (inclusiv erectia) are un determinism plurifactorial, biopsihosocial, economic, cultural, religios, afectiv, iar abaterile de la normal in aceasta problema pot aparea foarte usor.

Sexualitatea este, de fapt, fragilitatea in complexitate, partenerii urmarind realizarea deplina a dezideratelor lor.

Din aceasta cauza, abordarea acestei probleme de catre binomul medic-pacient este uneori dificila si anevoioasa. Ambii termeni ai binomului au nevoie de timp pentru armonizare, in vederea obtinerii solutiilor terapeutice. Aceasta relatie medicala depinde, pe de o parte, de instructia medicului, si, pe de alta parte, de motivtia pacientului.

EVALUAREA OBLIGATORIE
In momentul stabilirii contactului medical intra in aplicare baza examenului DE - evaluarea obligatorie ce se poate efectua la nivelul medicului de familie: amamneza si examenul clinic.

Examen clinic
Pe baza anamnezei si a examenului clinic, la nivelul medicului de familiei (cu preocupari in acest domeniu) se pot diagnostica marea majoritatea a pacientilor.

TESTE OPTIONALE
Testele optionale/facultative sunt consulturile psihologice/psihiatrice de specialitate, bineinteles in cazuri selectionate anterior, pe criterii clinice. Uneori, trebuie efectuate dozarea de LH, prolactina, TSH, hemoleucograma, analiza urinei.